ayda
Moderator
Data inscrierii: 19/Ian/2009
Mesaje: 75
Localitate: romania
|
 Trimis: 15/06/2009 19:33 Titlul subiectului: |
 |
|
INTRODUCERE IN PEDAGOGIE. TEORIA SI METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI (PEDAGOGIE I)
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic
TRUE/FALSE
1. Educaţia morală este activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale a personalităţii umane prin intermediul valorilor etice referitoare la dimensiunile binelui moral.
ANS: T
2. Obiectivul general al educaţiei morale îl constituie formarea –dezvoltarea conştiinţei morale.
ANS: T
3. Asigurarea concordanţei între conştiinţa morală teoretică şi conştiinţa morală practică este un principiu al educaţiei morale.
ANS: T
4. Valorificarea prioritară a trăsăturilor favorabile ale personalităţii în vederea estompării şi eliminării celor negative nu înseamnă un principiu al educaţiei morale, ci un obiectiv al acesteia.
ANS: F
5. Educaţia intelectualţ are ca obiectiv general formarea-dezvoltarea conştiinţei ştiinţifice.
ANS: T
6. Cunoştinţele ştiinţifice specifice educaţiei intelectuale integrează în sfera lor: informaţiile, deprinderile şi strategiile ştiinţifice.
ANS: T
7. Educaţia este un proces deliberat care se referă numai la etapa de vârstă şcolară.
ANS: F
8. Paradigma triplizării educaţiei axează în centrul său profesorul ca principala sursă de acces la cunoaştere.
ANS: F
9. Paradigma triplizarii educatiei promoveaza programe educaţionale standard.
ANS: F
10. În paradigma tradiţională educaţia se centrează pe bunul învăţării.
ANS: T
11. Sistemul instituţional al educaţiei permanente se referă numai la structura învăţământului obligatoriu.
ANS: F
12. Educaţia permanentă cuprinde totalitatea proceselor educative care continuă sau înlocuiesc educaţia iniţială.
ANS: F
13. Educaţia permanentă include numai modalităţile formale (instituţionale) de educaţie.
ANS: F
14. Educaţia îndeplineşte printre alte funcţii şi funcţii politice.
ANS: T
15. Core-curriculum este curriculum general.
ANS: T
16. Raportul UNESCO pentru secolul XXI elaborat de Comisia Internaţională pentru Educaţie (Delors, J., 2000), a avansat patru axe/direcţii de dezvoltare a educaţiei:
ANS: T
17. Educaţia se realizează din perspectiva unui ideal de persoană, excelent acordat la reperele culturale şi istorice, naţionale şi internaţionale, ca de exemplu şi la determinante psihologice, care ţin de psihologia vârstelor sau de caracteristicile unei generaţii.
ANS: T
18. Educaţia adulţilor continuă sau înlocuieşte educaţia iniţială. Se face pentru a compensa o educaţie iniţială insuficientă, pentru completarea cunoştinţelor generale sau pentru formarea profesională continuă.
ANS: T
19. Educaţia iniţială se referă la totalitatea mediilor culturale şi sociale care au valenţe educaţionale intrinseci: comunitatea, mass-media, armata, biserica, presa etc.
ANS: F
20. Acţiunea educativă prezintă un proces organizat prin care se urmăreşte atât socializarea tinerilor, cât şi individualizarea acestora.
ANS: T
21. Pedagogia ca ştiinţă a educaţiei are menirea să confere educaţiei doar un suport teoretic, nu şi aplicativ.
ANS: F
22. Paradigma sociocentristă priveşte educaţia prin prisma pregătirii omului pentru exercitarea diferitelor roluri sociale.
ANS: T
23. C. Cucoş îşi exprimă părerea conform căreia valoarea de a fi artă aparţine educaţiei şi nu pedagogiei.
ANS: T
24. Pedagogia, ca ştiinţă a educaţiei, nu este şi nu trebuie să fie implicată în relaţii interdisciplinare.
ANS: F
25. Educaţia formală este educaţia desfăşurată planificat şi sistematic în instituţiile nonşcolare
ANS: F
26. Educaţia informală depăşeşte ca perioadă şi experienţă educaţia formală.
ANS: T
27. Activităţile de reciclare, de reorintare profesională sunt acţiuni paraşcolare (complementare) ale educaţiei nonformale.
ANS: T
28. Socializarea concepută exclusiv prin educaţia formală are consecințe limitate.
ANS: T
29. Educaţia informală se realizează prin contactele directe ale individului cu mediul social.
ANS: T
30. Acţiunile paraşcolare (complimentare învăţământului propriu-zis) vizează pe aproape altele şi educaţia adulţilor, reconversia şi reorientarea profesională a acestora.
ANS: T
31. Acţiunile perişcolare (sau şcoala paralelă) se realizează în mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment sau odihnă activă.
ANS: T
32. Acţiunile educative se diferenţiază de influenţele educative prin caracterul lor organizat şi sistematic.
ANS: T
33. Acţiunile educative sunt specifice educaţiei formale, în timp ce influenţele educative sunt specifice educaţiei incidentale.
ANS: T
34. La indice individual, şcoala asigură transmiterea valorilor culturale puternice în societate.
ANS: T
35. La nivel instituţional, şcoala reprezintă un spaţiu de socializare pentru elevi şi profesori.
ANS: T
36. La nivelul societăţii, şcoala promovează conştiinţa democratică şi ajută formarea profesională a tinerilor.
ANS: T
37. Parteneriatul şcoală-familie-societate implică şase soiuri fundamentale de implicare: calitatea de părinte, comunicarea între casă şi şcoală, voluntariatul, învăţarea acasă, luarea deciziilor, colaborarea cu comunitatea.
ANS: T
38. Planul-cadru reprezintă un document reglator esenţial care planifică resursele de timp ale
procesului de predare-învăţare, oferind soluţii de optimizare a bugetului de timp.
ANS: T
39. Planul de învăţământ este un document cu caracter oficial în care se structurează conţinuturile învăţării pe nivele şi profiluri şcolare, fără să se stabilească numărul de ore pentru fiecare disciplină sau arie curriculară.
ANS: F
40. Posibilitatea ca decizia de la nivelul şcolii să intervină asupra timpului şcolar se materializează prin planul-cadru de învăţământ, care astfel devine un instrument de organizare a vieţii elevilor.
ANS: T
41. Ariile curriculare reprezintă grupaje de discipline care au în comun anumite obiective de formare.
ANS: T
42. Principiul funcţionalităţii are în vedere asigurarea unui sistem care dă dreptul fiecărui elev în parte să descopere şi să valorifice la maximum potenţialul de care dispune.
ANS: F
43. Principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale vizează trecerea de la învăţământul pentru toţi la învăţământul pentru fiecare.
ANS: F
44. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual vizează în esenţă raporturile procentuale, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, între ariile curriculare, iar în cadrul ariilor, între discipline.
ANS: F
45. În învăţământul obligatoriu numărul absolut de ore alocat prin planurile-cadru variază între un minim şi un maxim.
ANS: T
46. În vederea asigurării legăturii optime dintre şcoală şi cerinţele sociale, este necesar ca, pe termen mediu, bacalaureatul să asigure diplome diferite ca specializare, singurele în măsură să pune la dispoziție probabilitatea accesului direct la specializarea universitară.
ANS: T
47. Programele şcolare actuale definesc în termeni generali informaţiile necesare pentru formarea intelectuală, fără a mai preciza momentul (unic) necesar asimilării fiecărei unităţi de conţinut.
ANS: T
48. Programele şcolare reprezintă o sinteză a conţinuturilor învăţământului pe ani de studiu sau pe cicluri de învăţământ, deşi nu sunt echivalente curriculumului scris sau oficial.
ANS: F
49. Noile programe şcolare sunt construite pe principiul flexibilizării şi descentralizării curriculare, oferind profesorilor posibilitatea conceperii unor trasee curriculare diferenţiate şi personalizate.
ANS: T
50. Curriculumul nucleu presupune libertatea opţiunilor pentru anumite activităţi didactice, în funcţie de specificul zonei geografice sau al comunităţii din care face parte şcoala.
ANS: F
51. Tematica şi standardele pe care le pretinde programa şcolară trebuie să corespundă calitativ şi cantitativ normelor precizate în planul de învăţământ.
ANS: T
52. Ghidurile şi materialele metodice au rolul de a prezenta cadrelor didactice noile orientări la care aceştia trebuie să se adapteze.
ANS: T
53. Ghidurile şi materialele metodice sunt elaborate minus a face corespondenţă dintre starea de pregătire a elevului/preşcolarului pentru receptarea unor noi conţinuturi şi modul de prezentare a acestora.
ANS: F
54. Cadrul didactic foloseşte ghidurile şi materialele metodice ca structuri de perfecţionare.
ANS: T
55. Curriculum-ul la decizia şcolii învelește diferenţa de ore dintre curriculum-ul nucleu şi numărul minim/ maxim de ore pe săptămână, pe disciplină şi pe an de studiu, prevăzute în planurile-cadru de învătământ.
ANS: T
56. Educaţia nonformală este intenţionată, organizată, sistematică şi evaluată, încredinţată unor educatori cu o pregătire deosebită şi realizată în instituţii specializate.
ANS: F
57. Educaţia informală este educaţia de tip instituţional, dar nonşcolar, desfăşurată în locuri care nu au în mod special o misiune educaţională proprie.
ANS: F
58. Educaţia incidentală este acea educaţie cu caracter spontan şi nesistematic, care se realizează prin contactele directe ale individului cu mediul social, de cele mai multe ori aceste influenţe fiind hotărâtoare în evoluţia individului.
ANS: T
59. Cele mai eficiente configurații de cooperare şcoală – comunitate s-au dovedit a fi acelea care angajează părinţii în munca directă cu copiii lor în activităţile de învăţare acasă şi, cu cât această participare se realizează mai devreme, cu atât mai eficient este acest proces.
ANS: T
60. Autoeducaţia reprezintă o componentă a educaţiei permanente.
ANS: T
61. Educaţia permanentă reprezintă o componentă a autoeducaţiei.
ANS: F
62. Asigurarea concordanţei între teorie şi practică nu este un principiu al educaţiei tehnologice, ci al educaţiei informale.
ANS: F
63. Orientarea şcolară şi profesională progresivă şi deschisă este un principiu al educaţiei morale.
ANS: F
64. Educaţia design presupune asimilarea valorilor generale ale frumosului existent la nivelul artei, naturii şi societatii.
ANS: T
65. Educaţia fizică vizează valorificarea totală a potenţialului fiziologic şi psihologic al omului în condiţii igienico-sanitare specifice societăţii moderne.
ANS: T
66. Educaţia fizică are ca obiectiv fundamental menţinerea sănătăţii fizice a organismului,
nu şi a celei psihice.
ANS: F
67. Finalităţile educaţionale îndeplinesc şi o funcţie de evaluare a rezultatelor învăţării.
ANS: T
68. Toate finalităţile educaţionale sunt stabilite de înspre Ministerul Educaţiei prin comisii de specialitate.
ANS: F
69. Finalităţile educaţionale, până nivelul obiectivelor operaţionale, sunt stabilite de către Ministerul Educaţiei prin comisii de specialitate.
ANS: T
70. Idealul educaţional este intenţionalitatea cu cel mai mare grad de generalizare şi de abstractizare.
ANS: T
71. Idealului educaţional contribuie la păstrarea identităţii naţionale.
ANS: T
72. Însuşirile explicit formulate prin idealul educaţional includ autonomia şi creativitatea persoanei.
ANS: T
73. Însuşirile explicit formulate prin idealul educaţional nu includ autonomia şi creativitatea persoanei.
ANS: F
74. Scopul educativ reflectă rezultatele urmărite printr-un demers complex şi de lungă durată.
ANS: T
75. Obiectivul educaţional stabileşte achiziţii specifice, concrete, testabile, controlabile pe urmă un interval de timp relativ scurt.
ANS: T
76. Obiectivul educaţional stabileşte achiziţii specifice, concrete, testabile, controlabile după un interval de timp relativ lung.
ANS: F
77. Educaţia pentru comunicare şi mass-media este una din componentele clasice ale educaţiei integrale.
ANS: F
MULTIPLE CHOICE
1. Planul de învăţământ conține concepţia pedagogică ce fundamentează ştiinţific procesul instructiv-educativ la nivel:
a. naţional
b. global
c. individual
ANS: A
2. Care dintre principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ reprezintă stabilirea disciplinelor şcolare, precum şi gruparea şi ierarhizarea acestora în interiorul unor categorii mai largi?
a. Principiul selecţiei;
b. Principiul funcţionalităţii;
c. Principiul coerenţei;
d. Principiul egalităţii şanselor;
e. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual;
f. Principiul racordării la social.
a. A
b. C+D+E+F
c. A+B+C+D
d. F
ANS: A
3. Care dintre principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ vizează racordarea diverselor discipline, ca de pildă şi a ariilor curriculare la vârstele şcolare şi la psihologia vârstelor, la amplificarea şi la diversificarea domeniilor cunoaşterii?
a. Principiul selecţiei;
b. Principiul funcţionalităţii;
c. Principiul coerenţei;
d. Principiul egalităţii şanselor;
e. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual;
f. Principiul racordării la social.
a. A+B+C+D
b. B
c. C+D+E+F
d. D+E
ANS: B
4. Care dintre principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ vizează caracterul omogen al parcursului şcolar şi raporturile procentuale între ariile curriculare, iar în cadrul ariilor, între discipline?
a. Principiul selecţiei;
b. Principiul funcţionalităţii;
c. Principiul coerenţei;
d. Principiul egalităţii şanselor;
e. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual;
f. Principiul racordării la social.
a. A+B
b. C+D+E
c. C
d. B+C+D
ANS: C
5. Care dintre principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ are în vedere asigurarea unui sistem care dă dreptul fiecărui elev în parte să descopere şi să valorifice la maximum potenţialul de care dispune?
a. Principiul selecţiei;
b. Principiul funcţionalităţii;
c. Principiul coerenţei;
d. Principiul egalităţii şanselor;
e. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual;
f. Principiul racordării la social.
a. A+B+D
b. D+C
c. E+F
d. D
ANS: D
6. Care dintre principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ vizează trecerea de la învăţământul pentru toţi la învăţământul pentru fiecare.
a. Principiul selecţiei;
b. Principiul funcţionalităţii;
c. Principiul coerenţei;
d. Principiul egalităţii şanselor;
e. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual;
f. Principiul racordării la social.
a. A+B
b. B+C
c. C+D
d. D+F
e. E
ANS: E
7. Care dintre principiile de generare a planurilor-cadru de învăţământ presupune ca planurile să fie astfel gândite încât să favorizeze feluri variate de ieşiri din sistem şi legături optime între şcoală şi cerinţele sociale.
a. Principiul selecţiei;
b. Principiul funcţionalităţii;
c. Principiul coerenţei;
d. Principiul egalităţii şanselor;
e. Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual;
f. Principiul racordării la social.
a. A+B+C
b. D+E+F
c. A+B+C+D+E+F
d. F
ANS: D
8. Organizarea planurilor de învăţământ pe arii curriculare oferă:
a. posibilitatea integrării demersului mono-disciplinar actual într-un cadru interdisciplinar
b. echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii şi obiecte de studiu
c. concordanţa cu teoriile actuale privind procesul, stilul şi ritmurile învăţării
d. continuitatea şi integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul şcolar al fiecărui elev
e. toate afirmaţiile menţionate mai sus
ANS: E
9. Curriculumul nucleu sau obligatoriu reprezintă
a. 30-35% din programa analitică
b. 65-70% din programa analitică
c. 75-80% din programa analitică
ANS: B
10. Funcţiile pe care le îndeplineşte manualul sunt:
a. de informare, de formare, de antrenare a capacităţilor cognitive, de autoinstruire;
b. de informare, de formare, de antrenare a capacităţilor cognitive, de motivare
c. de informare, de formare, de antrenare a capacităţilor cognitive, de autoevaluare
d. de informare, de formare, de antrenare a capacităţilor cognitive, de evaluare
ANS: A
11. Într-un sens larg, curriculum reprezintă:
a. experienţa dobândită în contexte educaţionale formale, nonformale şi informale
b. conţinuturile învăţării, obiectivate în planuri de învăţământ, programe şi manuale
ANS: A
12. Ce tip de curriculum oferă o bază de cunoştinţe, abilităţi şi comportamente obligatorii pentru toţi cursanţii pe parcursul primelor stadii ale şcolarităţii?
a. curriculum subliminal;
b. curriculum informal
c. curriculum specializat
d. curriculum general (core-curriculum)
ANS: D
13. Ce tip de curriculum desemnează materialele curriculare adiţionale, precum culegeri de texte şi exerciţii, cursuri de perfecţionare, echipamente electronice?
a. curriculum recomandat
b. curriculum predat;
c. curriculum de suport
d. curriculum testat
ANS: C
14. Auxiliarele curriculare se concretizează în:
a. ghiduri, îndrumătoare, scrisori metodice repartizate cadrelor didactice
b. caiete de muncă independentă pentru elevi/profesori
c. soft-uri educaţionale
d. toate variantele
ANS: D
15. CDS reprezintă:
a. numărului minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile-cadru de învătământ
b. numărul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular.
ANS: B
16. Ce tip de curriculum urmăreste aprofundarea obiectivelor de referinţă ale Curriculum-ului - nucleu prin noi obiective de referinţă şi unităţi de conţinut, în numarul maxim de ore însușit în plaja orară a unei discipline?
a. optionalul
b. curriculum extins
c. curriculum aprofundat
ANS: C
17. Cine formulează „principiul conformităţii educaţiei cu natura” al desfăşurării acţiunii educative pe baza respectării legilor specifice naturii exterioare omului?
a. Bacon
b. Comenius
c. Socrate
ANS: A
18. Cine lansează ideea ca educaţia să se facă ţinându-se seama de treptele de dezvoltare ale individului, de particularităţile de vârstă ale acestuia?
a. Bacon
b. Comenius
c. Diesterweg
ANS: B
19. Cine solicită educatorului să nu facă nimic din ceea ce este contra naturii omului în general şi fiecărei individualităţi în parte?
a. Socrate
b. Comenius
c. Diesterweg
ANS: C
20. Educaţia abordează următoarele aspecte de perspectivă
A Perspectiva subiectului aflat sub influenţă educaţională (nevoi şi particularităţi);
B Perspectiva adultului pe care o conţine idealul educaţional;
C Perspectiva situaţiilor educaţionale, aspecte instituţionale sau neinstituţionale;
D Perspectiva procesului educaţional, aspecte statice (constante, valori) şi dinamice.
a. A+ B+C
b. A+C+D
c. B+C+D
d. A+B+C+D
ANS: D
21. Dezvoltarea unui spaţiu cultural european, ca una din direcţiile politicii educaţionale ale Uniunii Europene trebuie înţeleasă ca:
a. dezvoltarea celei mai competitive şi dinamici economii bazate pe cunoaştere
b. promovarea diversităţii lingvistice şi a învăţării limbilor străine precum şi ajutorarea industriei europene a audiovizualului;
c. sprijinirea mobilităţii educaţionale şi profesionale a indivizilor între statele membre
ANS: B
22. Paradigma triplizării în educaţie:
a. clasifică elevii mai târziu capacităţile sale mentale
b. aşează elevul în centru şi-i predă oportunităţi de învăţare individualizată, localizată şi globalizată, se concentrează pe cum învaţă şi creează elevul
c. percepe educaţia ca un sistem mobil, în permanentă căutare de metode mai performante
ANS: B
23. Autoeducaţia
a. reprezintă o componentă a educaţiei permanente
b. nu reprezintă o componentă a educaţiei permanente
ANS: A
24. Activităţile de reciclare, reconversie/reorientare profesională sunt specifice:
a. educaţiei formale
b. educaţiei nonformale
c. educaţiei informale
ANS: B
25. Acţiunile paraşcolare (complementare învăţământului propriu-zis) şi perişcolare (în afara
programului din şcoală) sunt specifice:
a. educaţiei formale
a. educaţiei formale
b. educaţiei nonformale
c. educaţiei informale
ANS: B
26. Trăsăturile caracteristice educaţiei formale sunt:
a. caracterul opţional sau facultativ
b. absenţa restricţiilor şi a standardelor
c. este instituţionalizată, proiectată riguros, organizată în cadrul procesului de învăţământ
ANS: C
27. Principalele critici aduse educaţiei formale vizează:
a. accentul pe informare şi instrucţie în defavoarea aspectelor formativ-educative ale experienţelor oferite elevilor
b. prioritatea acordată elementelor de loisir (petrecere a timpului liber)
c. caracterul spontan al cerinţelor educative
ANS: A
28. Principalele caracteristici ale educaţiei nonformale sunt:
a. este generalizată şi obligatorie
b. diferenţierea conţinuturilor şi a modalităţilor de lucru se face în funcţie de interesele şi capacităţile participanţilor
c. contextul în care experienţa educaţională se realizează este spontan
ANS: B
29. Caracteristicile educaţiei incidentale sunt:
a. conţinut informaţional variat, care îmbracă toate domeniile cunoaşterii
b. este proiectată riguros sub aspectul conţinutului şi finalităţilor
c. se realizează sub forma acţiunilor para- şi perişcolare
ANS: A
30. Activităţile educative au caracter opţional sau facultativ în cadrul:
a. educaţiei formale
b. educaţiei nonformale
c. educaţiei informale
ANS: B
31. Obiectul de studiu al pedagogiei îl reprezintă:
a. „conducerea” copilului
b. educaţia
c. teoria educaţiei, teoria curriculumului, teoria instruirii, teoria evaluării
d. procesul de învăţământ
e. formarea personalităţii individului
ANS: B
32. Aplicabilitatea principiilor ciberneticii în procesul de învăţământ se bazează pe:
a. dezvoltarea gândirii pedagogice de-a lungul timpului, precum şi transformările învăţământului privite în perspectiva istoriei
b. caracteristica funcţionalităţii acestuia de a acţiona ca un sistem de autoreglare
c. un obiect propriu de studiu (domeniul fenomenelor educative);
d. o totalitate de cunoştinţe ştiinţifice, verificate în practică şi organizate sistematic, despre fenomenul educaţiei;
e. totalitatea legilor, principiilor, metodelor, mijloacelor, procedeelor şi tehnicilor de fapt pentru înfăptuirea educaţiei.
ANS: B
33. Cele patru categorii de metacompetenţe pentru tinerii secolului XXI sunt: “a învăţa să cunoşti”, “a învăţa să faci”,”a învăţa să fii” şi:
a. „a învăţa să înveţi”
b. „a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi”
c. “a face ceea ce ştii”
d. „a face ceea ce-ţi place”
e. „a învăţa să devii”
ANS: B
34. Acţiunile spontane şi nesistematice care se realizează prin contactele directe ale individului cu mediul social, de cele mai numeroase ori aceste influenţe fiind hotărâtoare în evoluţia individului aparţin:
a. educaţiei formale
b. educaţiei nonformale
c. educaţiei informale
ANS: C
35. O varietate de programe de specializare şi instituţii de pregătire profesională şi tehnică cu activitate “full-time”, în plus faţă de studiile academice, aparţin:
a. educaţiei formale
b. educaţiei nonformale
c. educaţiei informale
ANS: A
36. Strategiile de instruire (predare – învăţare) şi strategiile de evaluare sunt cuprinse, in perspectiva definirii curriculumului, în:
a. modelul triunghiular
b. modelul pentagonal
c. planul procesual
d. planul produsului
ANS: B
37. La care funcţii ale educaţiei face referire textul?
Funcţiile ..................... ale educaţiei se referă la impactul acesteia în planul dezvoltării personalităţii omului şi al relaţiilor sociale la diferite niveluri.
a. politice
b. socio-umane
c. culturale
d. educaţionale
e. tehnico-economice
ANS: B
38. La care funcţii ale educaţiei face referire textul?
Funcţiile ..................... ale educaţiei se referă la contribuţia educaţiei în dezvoltarea abilitâţilor indivizilor, instituţiilor şi comunităţilor necesare existenţei şi concurenţei economice.
a. politice
b. socio-umane
c. culturale
d. educaţionale
e. tehnico-economice
ANS: E
39. La care funcţii ale educaţiei face referire textul?
Funcţiile ..................... ale educaţiei se referă la impactul acesteia asupra dezvoltării conştiinţei democratice.
a. politice
b. socio-umane
c. culturale
d. educaţionale
e. tehnico-economice
ANS: A
40. La care funcţii ale educaţiei face referire textul?
Funcţiile ..................... ale educaţiei aduce dezvoltarea laturii creative a indivizilor şi exprimă valorizarea diversităţii culturale.
a. politice
b. socio-umane
c. culturale
d. educationale
e. tehnico-economice
ANS: C
41. Paradigma triplizării în educaţie (Cheng) se referă la:
a. trei planuri: social, tehnico-economic şi cultural
b. multiplicarea perspectivelor educaţionale, respectiv globalizarea, localizarea şi individualizarea educaţiei
c. trei misiuni principale ale politicilor educaţionale europene: Europa cunoaşterii, spaţiul cultural european şi mobilitatea educaţională
ANS: B
42. Care sunt metacompetentele menite sa asigure relevanţa educaţiei pentru viitor la care face referire Raportul Comisiei Internaţionale pentru Educaţie a UNESCO (2000). Alegeţi răspunsurile corecte.
a. ”a învăţa să faci”
b. ”a invăţa cât mai multe informaţii”
c. ”a învăţa să trăieşti alături de alţii”
d. ”a învăţa să cunoşti”
e. ”a învăţa să fii”
f. ”a învăţa să trăieşti laolaltă cu ceilalţi”
Răspuns: a, d, e, f.
a. A+D+E+F
b. A+B+C+D
c. C+D+F
d. A+C+D+E
ANS: A
43. “A învăţa să cunoşti” presupune:
a. a învăţa cât mai multe informaţii
b. a însuşi instrumente intelectuale
c. a cunoaşte cât mai multe persoane
ANS: B
44. “A învăţa să fii” presupune:
a. a te impune în faţa altora
b. autodeterminare
c. a fi critic cu ceilalţi
ANS: B
45. “A învăţa să faci” presupune:
a. a fi îndeminatic
b. a avea competenţe tehnice
c. a te forma profesional
ANS: C
46. Educaţia permanentă este:
a. un domeniu educativ
b. un sistem educativ
c. un principiu organizatoric
ANS: C
47. Care dintre educaţiile de mai jos nu poate fi inclusă în conceptul de educaţie a adulţilor:
a. educaţia recurentă
b. formarea profesională continuă
c. educaţia difuză
d. educaţia compensatorie
e. educaţia pentru timpul liber
ANS: C
48. Care dintre trăsăturile următoare nu este definitorie pentru conceptul de societate educativă (learning society):
a. învăţare continuă
b. responsabilitate pentru propria evoluţie socială
c. confirmarea progresului
d. învăţare pentru sine
e. parteneriat social
ANS: D
49. Autoeducaţia reprezintă:
a. o componenta a educaţiei permanente
b. o configurație a educaţiei distinctă de educaţia permanentă
ANS: A
50. Criteriul fundamental de proiectare, organizare şi evaluare a tuturor activităţilor educative îl constituie:
a. finalităţile educaţionale
b. curriculum naţional
c. sistemul naţional de evaluare şi de examinare
d. organizarea procesului de învăţământ
ANS: A
51. Finalităţile educaţiei reprezintă orientările valorice ale educaţiei şi sunt sistematic structurate şi prezentate în:
a. Cartea albă a reformei învăţământului
b. Planul de învăţământ
c. Statutul personalului didactic
d. Legea învăţământului
ANS: D
52. Tipul de personalitate care se doreşte într-o societate dată este formulat prin:
a. idealul educaţional
b. scopul educaţional
c. obiectivul educaţional
d. nu poate fi formulat / caracterizat
ANS: A
53. Finalităţile educaţionale care formulază conţinuturile specifice pentru ciclurile curriculare şi pentru deosebite modele de şcoli sunt:
a. scopuri generale
b. scopuri specifice
c. scopuri operaţionale
ANS: B
54. Obiectivele de referinţă exprimă rezultatele aşteptate la sfârşitul:
a. unui an de studiu din învăţământul obligatoriu clasele I-IX
b. unui an de studiu din învăţământul liceal
c. unui an de studiu din învăţământul universitar
d. unui ciclu curricular
ANS: A
55. Competenţele specifice exprimă rezultatele aşteptate la sfârşitul:
a. unui an de studiu din învăţământul obligatoriu
b. unui an de studiu din învăţământul liceal
c. unui ciclu curricular
ANS: B
56. Se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învăţământului liceal:
a. obiectivele cadru
b. obiectivele de referinţă
c. obiectivele operaţionale
d. competenţele generale
e. competenţele specifice
ANS: D
57. Cadrele didactice formulează pentru fiecare activitate, în funcţie de particularităţile clasei de elevi şi particularităţile individuale ale elevilor:
a. obiectivele generale
b. obiectivele de referinţă
c. obiectivele operaţionale
d. competenţele generale
e. competenţele specifice
ANS: C
58. Din punct de vedere axiologic, prioritatea în ierarhia finalităţilor educaţionale o constituie:
a. cunoştinţele
b. atitudinile şi aptitudinile
ANS: B
59. Implementarea „noilor educaţii” poate conduce la supraîncărcarea programelor şcolare prin:
a. crearea unor module interdisciplinare, în cadrul disciplinelor tradiţionale
b. introducerea lor ca discipline distincte
c. introducerea de mesaje privind noile conţinuturi în cadrul disciplinelor clasice
ANS: B
60. Modalitatea practică prin care implementarea „noilor educaţii” este cea mai frecventă şi cea mai eficientă, dar mai greu de realizat este:
a. introducerea lor ca discipline distincte;
b. crearea unor module interdisciplinare, în cadrul disciplinelor tradiţionale;
c. introducerea de mesaje privind noile conţinuturi în cadrul disciplinelor clasice
ANS: C |
|
